te recompun
pe margine de vis
pictând enigmatic gândul
pe mările cerului albastru
şoptind vântului
să-ţi învăluie în rafale de dor
buzele, ochii, pleoapele, faţa şi trupul...
te adun stingher
din primăverile despletite
cu magnolii prinse în plete
căutând prin amforele trecutului
secvenţe cu tine
să mi te amintesc
când gura mea
săruta fiecare literă
din cuvintele tale...
când privirea mea
mângâia fiecare sunet al vocii tale...
să-mi reamintesc
când te iubeam
şi îţi vindecam tristeţile
scuturând iasomii
peste zâmbetul tău amar
pentru că uneori îmi este dor
iar amintirea ta
încă îmi lasă nelinişti în suflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu