RĂTĂCIT PRINTRE GÂNDURI

când orele îşi dezmiardă încet minutele

în linişte perfectă

te mai găsesc...

încă rătăcit printre gânduri

înfloresc visând la tine

incoştientă îţi rostesc

duios numele...

ochii mei trişti

citesc poemele nescrise

buzele mele

îţi sărută şoaptele încă nerostite

telepatic simt

reverberaţia moale a vocii tale

ştii...atunci când tăcerea mea

întunecă cerul

colorând amurgul cu sunete de vioară

luna mă ia la plimbare printre nori

hoinărind printre anotimpuri

caut câmpiile albastre din vise

să-ţi pot reconstrui timid castelele de nisip

dărâmate de alte iubiri

nu vreau să mă iubesti

ce rost ar mai avea?

iubeşte-mi doar absenţa...

dar păstrează nostalgia clipei

şi firavele amintiri zdrenţuite de vreme

undeva pe marginea gandului

pentru că...

vreau să uit când mi-ai zis

că iubirea mea e un păcat de neiertat!