ENIGMA

Timpul sihastru mă alintă

cu aripi de iţe destrămate din noi

ochiul minţii, incolor şi neutru

sparge corola nepătrunselor taine,

molatec şi asbsent descifrează

mister fluid, germinat în universul uman...

răstignit pe altarul nud al vieţii

şopteşte chemare...

incantaţie dintr-un ritual teluric,

rămasiţă de zi, camaşă nopţii

înfăşoară enigmatic ..

cu fuior opac de raze

suflet chinuit...

te cuprinde în braţe

furtuna din mine

val de foc...ce sărută ţărmul

închid în clepsidra vremii

tainice vise, ucise...cu sânge rece....

REFLEXIA IMAGINATIEI

Mă chemi în gând, 
adunând reflexia chipului meu
din cioburi de oglinzi împietrite...
culegi din albul zăpezilor,
mii de şoapte brodate pe franjuri de suflet...
zugrăveşti ape line
în ochii-pădure
căutând noaptea
care îşi leapadă haina
tivită de nelinişti
presărâd pe umbra trupului meu,
petale de cer înlăcrimat...

Rostogoleşti perle fierbinţi de amintiri
peste trecut...
încărcate cu rebelă amăgire,
de iubire furată...
cânţi în surdină,
atingere de metal încins
ca focul viu din sufletul tău...
viscolit cu doruri în derivă...

Zbor confuz prin
labirintul viselor albastre
ţesând pe aripi de gând
roiuri de fluturi
pudraţi cu rafale vânt solar,
îmi îmbrac sufletul cu flori de Nu-mă-uita
în părul despletit,
îmi prind ghirlande din flori de mac...
sorbind din vase aurite
tainice dorinţe neîmplinite
 
În marea de nisip a clipelor deşarte,
viitorul se transformă în trecut,
ajungând  cândva...
pe tărâmurile uitate de timp undeva...
undeva, cândva...
şoaptă enigmatică
lăcrimează pe tâmpla zorilor târzii
în ceasurile osândite de vreme
chemare de iubire...