miercuri, 6 februarie 2013

VISAND ...dupa o poezie de INES POPA

PRELUCRARE

Visând la tine......
Îţi văd chipul oglindit în trecerea timpului,
Îţi văd zâmbetul ca o rază de cucubeu aruncată peste vise...
Îţi aud glasul ca un ecou al unei picături de ploaie...
Cerni trecutul prin site fine de mătase, pictezi reflexii de speranţă în poveşti de iubire ce îţi străbat sufletul trist....
Te văd pe tine, îţi cerşesc privirea...apoi te alung din gândurile-mi triste care mi-au ţesut mereu nenorocul...
Picături din tine ar face minuni cu mine, ar da viaţă sufletului meu şi ar umple golul de noi....
Te aud cum pleci plictisit la vânătoare de iluzii, prin trecut, prin prezent, scurtând viitorul printre gânduri plate...căutând ceva ce te-ar putea face fericit...ce te-ar împlini, ce ţi-ar umple fiinţa de dragoste...apoi te-ar face să fii tu însuţi...
Te rog să mai stai, să te pot atinge, să-ţi pot vorbi, apoi să mă prind alături de tine în valsul nopţii albastre printre pulberi de stele, să dansăm pierduţi printre vise ultimul vals al vremurilor trecute...
Cadenţat şi trist simt ritmul, ca o durere învolburată din patimă si dor....
Din tenebre de-ntuneric văd cum se împleteşte nemurirea la braţ cu neşansa, cerşind fericirea la porţile paradisului pierdut...
Te văd, te-aud, te vreau din nou pe tine, să-mi frâng dorinţa şi setea de iubire...
Te chem acum în cetatea timpului trecut...cu flori albastre de mirt căţărate pe zidurile reci...te chem să îţi spun pe veci: bun rămas!...
P
rin lucarna vremii, te zăresc...pe tine poet boem, împodobind zadarnic iubirea cu flori reci de gheaţă, amăgind destinul cu vorbe de duh...
Eu am vrut să-ţi pătrund sufletul cu foc de dragoste de mine, dându-ţi lumină şi căldură, sorbind de pe ale tale buze moi nemargnirea....robită de vise oarbe, mai arvuneam speranţă...dar totul a fost în zadar...Te-aş fi vrut de-a pururi să-mi înfloreşti sufletul în muguri de stele, aşa cum n-a mai facut-o nimeni...dar tu negustor de vise, nomad trist si singuratic, ai dispărut printre perdele dese de fantasme...lunecând tăcut spre neguri nevăzute, irosindu-te în arderi de iubiri patimase si fugare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu