RUGA

 Învăţă-mă din nou cum e iubirea-nmiresmată
Şi sufletul să-mi vindec de răni adînci de altădată,
Sa nu mai sufăr, purtînd cruntă pecete pe nedrept,

Învaţă-mă sa fiu femeia cea dorită, să mă accept

Învaţa-mă sa fiu aprigă, precum e vântul,
Să ştiu, să pot…ca tine stapîni mereu cuvântul...
Să fiu o stâncă, cînd viaţa mă izbeşte-n faţă,
Învaţa-mă….sa fiu din nou necucerită fortăreaţă.

Învaţă-mă să-mi rîdă ochii, blestemul de dezleagă
Iubind, să cuceresc călătorind o galaxie-ntreagă,
Să nu mai stau înegurată, privirea să-mi fie vie,
Învaţă-mă să brodez în suflet flori, să-ţi dărui ţie.

Învaţă-mă să cred în tine, iubire pură, înălţătoare,
Să ajung visînd...pe alt tarîm de basm, la tine soare,
Să port mereu în inimă, frumoasă, dulce primavară,
Învaţă-mă să fiu privirea clară din ochi de caprioară.

Si te mai rog…învaţă-mă cum să renasc eu din cenuşă
Să reclădesc altar de fericire, să scutur ce mă-năbuşă,
Învată-mă maestre…iubirea ce am dorit, demult visată
Învaţă-mă…eu îţi promit, iubirea veşnică…şi-adevarată

AS VREA SA VAD!

Aş vrea să văd cum dormi,

Cufundat adânc între abis si nori,

Să văd cum mâna peste frunte-o treci,

Alungându-ţi din minte gândurile terne şi reci.

Poate surprind o clipa, şăgalnic cum zâmbeşti,

Gândindu-te în vis la lucruri nebuneşti,

Cu o mişcare lină, c-aripa unui fluture de satin,

Am să te-ating în taina, să aud dulce suspin.

Şi dintr-a ta necontenită frământare,

Între vis, somn şi-abandonare

Zări-voi poate o sclipire a ochilor ca de smarald,

O clipă să mă-nbăt de nemurire, si-n fericire să mă scald.

Am să te-mbratişez cu inima si gândul,

Când pe tărâmuri efemere, în vis tu poposesti,

Am sa fiu corola serafica ce-o bate vantul,

De-o fi, în inima ta să mă primeşti.

Am să te veghez întruna până-n zori,

Când fiinta o să ţi se innunde cu triluri de privighetori,

Si voi pleca uşor aşa cum am venit,

Pe-o rază de lumină, spre albastrul infinit.

 

STELARA

Printre vechile ogive, bate vântu-incetişor,
Colb de stele se stârneste, şi se-nalţă sus spre cer
Reci comete trec prin cosmos, învăluite-n greu mister,
Şi-orbitează pret de-o clipa lângă soarele arzător,


Perseidă efemeră, taina dorinţelor puse,
Rătăceşti pierdută-n spaţiu, după visele apuse.
Şi te mistui în uitare, roi de pulberi reci, stelare,
Armonia s-o cuprinzi în crâmpeie de visare!


Din neanturi nepătrunse de vreun gând de muritor,
Universul se transforma infinit si uimitor,
Energii incandescente, jerbe vii de magmă rară

Plăsmuiesc cu mare trudă armonia planetară,

 

VINO !

Vino iubite!...la locul doar de noi ştiut,

Mi-e tare dor de tine şi vreau să te sărut.

Să stăm întinşi în iarbă şi să privim spre cer,

S-aflam noi revelaţii despre ce-i pur si efemer

Vino iubite... în poiana magică din crâng!

Să-neauzim gândurile terne, în neant cum se frâng,

Cu ochii să desprindem pasări albastre din nori,

Să numărăm în noapte aştrii prin spatiu calatori

Vino iubite în vis! ...pe dealurile cu livezi,

Să privim păstorii, cum îşi mână ale lor cirezi,

Să auzim în aer cum mugurii de flori pocnesc,

Duios să mă ţii în braţe,eu sa-ti spun cat te iubesc!

Vino iubite!...te-aştept doar pe tine în gând,

Să-mi spui vorbe frumoase cu glasu-ţi murmurand, 

Cu buze moi pe tampla sa simti trairi pulsand,

Miraj celest de fericire, sa-mi curga-n trup vibrand. 

 

BALADA TRISTA

Incerc sa visez cu ochii deschisi,
Sa zbor prin infinitul cerului albastru,
Neatingand deloc pamantul,
Vad aripi volatile de cocori, 
sapand adanc suspine pe razoare de nori,
Strang raze despletite din curcubeul multicolor,
Sa cern in sunetul lin de violine, petale de roua peste noi
Sa chem luna cu sclipiri de argint,
Sa arunce voal de stele peste vise,
Sa alunec prin gandurile-ti cu pas de catifea,
Brodand cu fir din lacrimi taina iubirii....
Sa caut haotic destinul neinduplecat ,
Ce daltuieste neobosit in inimi, aspre dureri
Imi strig dorurile viscolite cu flori de cires amar, in clipa de agonie
Frenetica iubire, 
o nebunie se naste din visele-nrobite de dorinta,
Convoi de vise din noptile impietrite fara luna,
Se oglindesc obraznic in ochiul enigmaticului corb
Balada trista canta, suspina aprioric EU-ul meu...
Mi-ai spus doar atat:”imi place sufletul tau frumos !”
Lacrimi mi-au curs pe obraz!
In linistea sihastra a fiintei mele,
pictez  pe panza vietii gandurile ravasite,
Apoi te-am visat pe tine suflet pribeag,
Tu vesnic ratacitor prin lumi pierdute,
Vraci al durerii mute, risipite-n noi...
O ce minune!...deci pot fi si cuvinte sublime.....
Ce nimeni.. demult tare...asa ceva nu-mi mai spune!
Aurore boreale infloresc in inima,
Cernute prin iarna suferintei mele inutile....
Spiritu-mi rastignit pentru iubire moarta,
Coroana spini arunca pe trairi demult uitate,
Mor cate putin in fiecare zi de nepasarea lumii cea ingrate....
Pe drumuri zdrentuite ratacesc ca o nomada,
obosita de doruri neimplinite......
As vrea sa indraznesc din nou si sa invii...
Imi este frica  in visul meu de-atata singuratate..
acum te intreb...
daca te-as aduce-n el...ai sa vii ?

FEMEIA DIN VISUL TAU....

Ninge marunt cu flori de tei
Peste iubiri uitate de tine,
Ninge cu roiuri de tristeti amare,
Ratacind printre ganduri reci de mine...
Perle de vis ascunzi in nisipuri aurii
Adormind printre nori cu ganduri de ea,
In cristale de scoici sidefii iti prefaci glasul,
Nemarginirea o canti cu ingerii noptii
Zidind in abis iubiri neimplinte...
Prin lacrimi de ploi albastre
Duioase sunete de lira,
Cheama tacut si enigmatic,
Razele luceafarului de-argint.
Te-aud confuz prin soapte de vant,
Trimitand in colturi de cer
Ganduri navalnice de dor,
Pescarusii iti ingana strident chemarea,
Ea iti asculta dorinta...
Din spuma alba de marii, se preface-n femeie....
Cu parul de valurite ape, curgandu-i pa-n' la calcaie,
Cu ochi de-ntuneric si buze rosii coapte
Cu trup de nimfa, cu fine coapse,
Marmura dăltuită cu penite de poeti
Hlamida din nuferi imprastie prin noapte,
Miros sarat de valuri straneste-n sus spre cer
Cu bratele-i de alge misterios te-nconjoara
Serafica fantasma ce inima iti infioara,
Miraj de nemurire in tine curge-ncet,
Iubirea te-ameteste si te ridica-n inalturi...
Azurul din adancuri iti reflecta privirea
In freamat pelagic se rasfrange marea
Talaz de sperante se ridica catre mal...
Nereida nascuta din spuma de mare 
ai facut ca visul sa nu mai fie banal........