e roua dimineţii ce-ţi sărută tălpile goale...
floarea de iris din ochii tăi...
tresărire de gând,
dorinţă mută suspendată
între universuri paralele...
femeia cu glas de privighetoare,
e vis ireal...ce miroase a flori de salcâm
izvor răcoros din care bei când arzi de dorinţă,
e lacrima albastră prelinsă din nori
mângâiere pe aripa frântă,
petală de roze pe buzele tale
femeia cu privire azurie
brodează câmpii de maci
mustiind de lumină,
înnecate în asfinţituri sângerii,
e umbra ce-şi răsfiră
parfumul de violete peste tăcerile tale,
e sărut pe cicatricea lăsată de dor
himera din visul tău,
e pasărea de foc cu privire de mare,
pată de culoare pe şevalet
ideea genială pentru viitorul tău tablou,
portret de femeie cu suflet trist
spune-mi?...ea chiar există?
sau e doar în imaginaţia ta!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu