zbor confuz prin
labirintul viselor albastre
ţesând pe aripi de gând
roiuri de fluturi
pudraţi cu rafale vânt solar...
îmi îmbrac sufletul cu flori de Nu-mă-uita
în părul despletit,
îmi prind petale de maci
sorbind din cupe aurite
înşelatoare şi tainice dorinţe
în marea de nisip a clipelor deşarte,
viitorul se transformă în trecut,
ajungând cândva...
pe tărâmurile uitate de timp undeva...
undeva, cândva...
şoaptă enigmatică
lăcrimează pe tâmpla apusurilor sangerii
aducând în ceasurile osândite de vreme
o chemare de iubire
spunându-mi ca încă iti este dor si mă iubeşti....
"Chiar de mă vei uita, voi continua să trăiesc,
să te aştept şi să cred că ar trebui să exişti."
Nicolae Cornescian
"Să scrii poezie înseamnă să-i trimiţi scrisori
lui Dumnezeu, iar acesta, cunoscîndu-le
dinainte mesajul, alege oamenii care au în
inima lor aceeaşi adresă de destinaţie."
Ionut Caragea
îţi mai aminteşti de mine ?
eram femeia cu flori de câmp în braţe...
vis eteric...din care picura parfum de violete...
cândva îmi sărutai umerii
cu foşnet de şoapte duiose
îmi cuprindeai trupul
cu focul din priviri
de dor....
glasul tău îmi desena
în nopţile întunecate
numele pe cer cu stele argintii...
îţi mai aminteşti de mine
femeia cu privire de smarald?
eram atingere serafică
pe sufletul trist
încolţită din seninul gândului
te purtam spre mările albastre..
ca o ploaie de comete
născută din zborul bezmetic
al razelor de lumină...
dar...
ne-am rătăcit
pe cărările viscolite cu tăceri şi orgolii
închizând uşa cu lacăte grele
în urma furtunilor din noi
undeva...
ţi-am văzut ochii
picurau petale de irişi
pe umbra timpului
răsfirând chemarile tăcute
pe tâmpla zorilor târzii
ţi-am zărit chipul
am strivit ţipătul surd din mine
atunci am ştiut
cât de dor îmi este de noi......
"Trecem zilnic nepasatori pe langa toate usile care ni se deschid in cale. Nu le bagam in seama pentru ca suntem preocupati ca sa intram tocmai pe acelea pe care le vedem inchise. Stim ca, devreme ce ne sunt inchise, ne sunt si interzise. Si totusi... Stim si ca lumea de dincolo de usile inchise nu ne vrea. Si totusi... Intindem mana spre clanta si apasam incet. Suntem ingroziti, terifiati, scarbiti, inspaimantati de ceea ce vedem inauntru. Nu degeaba usa ne era inchisa cu mii de parole, lacate, yale, minciuni.
Fiecare dintre noi avem o camera secreta in suflet pe care o incuiem cu mii de lacate. Doar ca atunci cand vine persoana potrivita, cu cheia potrivita, usa se deschide de la sine. Abia atunci simti nevoia sa scapi de toate secretele si sa faci curatenie in camera plina de praf a amintirilor. Asa e cand iubesti. Pentru ca nu se cuvine ca omul pe care il iubesti sa se afle in situatia penibila de a asculta pe la usi. Nu se cuvine sa stea si sa astepte pe langa usi inchise.
Cand iubesti, iubesti cu toate usile sufletului deschise. Si astepti la randul tau ca usile sufletului celuilalt sa fie la fel. Cand ai socul sa le gasesti inchise sau sa-ti fie trantite in nas, incepi sa-ti pui probleme... Si sa fortezi yale... Si sa faci lucruri de care ti-e greata si ti-e sila. Si printre toate astea, iubirea se pierde. Pentru ca iubirea se sufoca dincolo de usile inchise, adica acolo unde traiesc tradarea, minciunile, inselatoriile, gelozia si neincrederea."
