ALEGORIE

cu tălpi de cer calc apăsat

pe nispul ud de umbra zilei

strigăt strident

scutură aerul de toropeală...

m-am trezit pierdută

pe linia inefabilă dintre două dimesiuni...

acolo în ţara ploilor de stele

adunam în gând

zăpezile florilor de cireş

descântând

magnolii plăsmuite din vise

împleteam cununi de raze

să pot deschide ferestrele dimineţiilor cu ele

din aură de mister

unde străvezii despletite

din izvoare fierbinţi 

poartă către nemărginire

flori de lotus tatuate pe sunete de liră

atunci...

verdele crud îţi picta ochii

în priviri incandescente

picurând prin site de cer

pulberi de nori în ţinuturile iertării

arzând câmpiile de maci

în asfinţituri sângerii...

acolo unde lacrimi de vânt

lasă amprentă pe marginea orizontului

am găsit un miracol

care scria în inimi uitarea

punând lacăt de argint tristeţii...

Mariana Bilic 06 iunie 2013

MEDITAŢIE

îmi rup din ochii tăi privirea
coborând atemporal 
pe colinele din vise
inundate cu flori de iasomie...

caut răspunsuri...
cine eşti tu oare ?
unduire de gând
atingere lină
cântec de sunete albastre
zâmbet şăgalnic pictat în poeme ?
eşti poate...
reflexia magică a culorilor bezmetice din curcubeie
sau seninul nesfârşit din ape ?

acum ştiu...
eşti ţărm linşitit
refugiu primitor de sentimente naufragiate
după aprigă furtună...
acolo se limpezesc cu petale de lumină
de aceea pe nisipul auriu
străjuit de soare
era scris cu şoapte de dor numele tău...

spune-mi ?
cum aş putea să nu te iubesc
când totul în jur îmi vorbeşte de tine
îţi număr răsăriturile
pregătind în amurgurile târzii
geneza celui de al cincilea anotimp

acolo...
vom regăsi infinitul pierdut din noi

Mariana Bilic 05 iunie 2013

VISÂND...

în liniştea abisală din suflet      
port veşmânt de gânduri albe
îmi adun zorile sub tâmplă
despletind din ceţile dimineţii
voaluri fantomatice de borangic...

cu tălpi din  aripi de condor
păşesc într-un echilibru precar
pe linia invizibilă
dintre doua infinituri
strângand în plasa ţesută de vreme
rămăşite de cer

presar haotic
frânturi de amintiri
pe nostalgia zilei trecute  
picurând pe câmpiile albastru-pastel din vise
nori cu trupuri de sunete

ştii?
atunci înfloresc visând la tine...