Tăcerea

arunc tăcerea în brațele nopții

ceasurile târzii îi numară insomniile

noaptea îi va fi bun sfetnic

poate așa

diminețile îi vor țipa de fericire

tăcerea îmi pipăie gândurile

tăcerea îmi arde timpanele

tăcerea vindecă discret

maladia fară nume

îmi arunc gândurile  în sertarele minții

nu exista o logica în aranjarea lor

stau clădite unul peste altul

înghesuite în sarcofagul amintirilor

se sufocă  

se zbat neputincioase

de prea multă singuratate

de prea multă tăcere

dar…

tăcerea îmi mângâie gândurile

tăcerea îmi zidește visele

tăcerea îmi vindecă discret

maladia fară nume