Gânditorul

Te sprijineai atât de cuminte în palme

că îţi auzeam gândurile

cum se aşezau pe ridurile frunţii

îţi număram paşii călcând

pe caldarâmul viselor mele

în noaptea aceea... când amurgul

se cocea sub lumina lunii

ca să te caute cu sufletul în rugăciuni

să te găsesc zidit în mine

ca o coloană infinită

neatinsă de păcat