De verde

primăvara

învelită-n mantii de ceţuri

culese din albia fluviului bătrân

păşeste incognito

pe frânghii împletite

din coame de inorogi

blestemaţi să poarte

aripi rupte

din albul incert al zăpezilor

aleargă

zorită de verdele anotimpurilor

pe poteci de lumină

să moşească

copacii ce-şi nasc frunzele

în prelungiri de muguri neîncepuţi

de roua dimineţii

dărâmă garduri

de sârmă ghimpată

scoţând spinii exaltaţi

de sub catedrale în ruină

încurajează magnolii timide

să-şi dezvirgineze bobocii

indecent şi dureros

dezgolindu-se soarelui la nesfârşit

peste dealuri

aromele zilei se amestecă

în culori nebune

după sărutul petalelor

ce îmbracă natura

în mătăsuri foşnitoare

pictate de emoţia reînnoiri...