în
depărtări
frigul
îşi zornăie lanţurile îngheţate
prin
negura nopţii
le
târâie dureros
pe
şuvitele grizonate ale pământului
haite
de lupi albi
cu
coame negre de insingurare
agaţă
de secera tăioasă a Lunii
tânguiri
sumbre
ce
muşcă din negrul iernii
sângerând
alb
îşi
leapădă haina cenuşie
mototolită
de vânturi şi ger
pe
cărări bătătorite
de
copitele cerbilor rătăciţi...
la
miazăzi
tristă
îşi plânge despărţirea
cu picuri mărunţi
agăţaţi de ceţuri
lincezânde
răvăşindu-şi ultima
zvâcnire rece
pe râurile tulburi
cu sloiuri de gheaţă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu