PAROXISM

dacă aş putea,

m-aş reinventa,

din picături de nemărginire

scurse din cenuşa de-un alb absolut

al clipelor eterne,

aş fi existenţa remodelată

a trupurilor formate

din spirale ADN,

expulzate din abisuri de gândire

ca o revoltă a simţurilor

aş muşca mai avid

din carnea mov

a literelor aşternute pe hartie

tânjind,

să iubesc pentru totdeauna

cuvintele turnate în forme perfecte

de elocinţa spiritelor mari,

ce dăltuiesc geniul în nemurire...

scriind în memoria colectivă

emoţii perene
ce fac să înflorească pe veci sufletele...

tot mai flămândă de esenţa

ideilor ce mă pătrund

aş fi doar eu fără schisme,

dând viaţă

oglinzii sufletului,

ca rezultat al unei senzaţii

pure de iubire

atunci aş întelege

că realitatea existenţei noastre

e prinsă undeva

ca un fir de nisip neînsemnat

în meandrele infinite de univers.