PÂNĂ UNDE ?

până unde se întinde marea

căutând umbra zilei de ieri?

până la ţărmuri de suflet,

acolo unde mare sărută cerul...

până unde spumegă valul

măturând nisipul din clepsidre

adunând tacticos vieţii ani?

până dincolo de mine...

până unde se avântă cerul

balansând printre galaxii?

lăsând dimineţile cu gust de mare?

până dincolo de noi...

până unde se înaltă zborul

cu aripi tivite cu rouă zilei

pâna la linia invizibila dintre cer şi vise...

cândva am auzit

că marea face parte din cer

şi cerul e parte din zbor

iar zborul e parte de suflet

iar sufletul e parte din noi

ca o respiraţie sacadată

desprinsă din dansul

anotimpurilor despletite de primăveri

prinzând timid pe vitraliile cerului

marame de nori împodobite cu picături de zbor...