Închid
ochii,
privesc
cerul şi pământul
în
oglinda infinitului,
cărări
cu lumini şi umbre
se
împletesc, zămislind destine,
oameni
puşi să aleagă
între
întuneric şi lumină,
între
bine şi rău,
orbecăiesc
în necunoscut,
căutând
răspunsuri la întrebări existenţiale...
alternând
între păcat şi mântuire
loviţi
de amnezie
ca o
revoltă a norilor
împotriva
cerului senin
căutam
secvenţe din vieţi anterioare
să
umplem un prezent mult prea banal,
să
nu auzim durerea
ce ţipă
din acordurile zilnice
ale
unei viori dezacordate
de
vremurile în care trăim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu