încercând zborul temerar
spre înălţimi rupte din norii
desfrunziţi de albastru
a privit uimit pe
fereastra dimineţii
găsind în oglinda
ascunsă de timp
iluzia păsării cu aripi
mov
imagine născută din
amurguri târzii
pictată în sunete
violete...
prins în carapace de
granit
suflet de ceară topit de
căldura unui sărut
ascunde în spatele
zâmbetului bolnav de
cuvinte care ucid
aripi frânte de dureri
din care picură fâşii
de infinit
pe drumul zăvorât cu
lacate de argint...
călător aflat temporar
în gara unui destin
nemilos
caută sensul vieţii
conturat pe linia aldină
dintre două universuri
paralele
pierdut în ecoul unui
anotimp uitat
lăsă caii sălbatici să
alerge liberi
pe câmpiile verzi din
suflet
scuturând din coame ploi
de vise
tivite pe aripi de păsări
mov
20.11.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu