REFLEXIA IMAGINATIEI 1

din cioburi 

de oglinzi efemere
chipul tău împietrit
îşi plângea durerea
picurând din gene lungi
flori albastre pe aripa frântă
lacrimile de iubire
îţi dăltuiau uitarea în ridurile vremii

ploi întârziate
îmbălsămate cu memoria
unei galaxii pierdute
ţi-au nins sufletul în ianuarie
cu zbor de fluturi mov
atunci...
din albul zăpezilor
fuioare de vânt agăţaţe
de picături de infinit
turnau în forme perfecte
zăvoare meşteşugite
din cuvinte rare
închizând pe veci uşi inutile
ce nu mai duceau nicăieri
eliberând
bucăţi de suflet troienite
cu doruri în derivă...