în liniştea abisală din suflet
port veşmânt de gânduri albe
îmi adun zorile sub tâmplă
despletind din ceţile dimineţii
voaluri fantomatice de borangic...
cu tălpi din aripi de condor
păşesc într-un echilibru precar
pe linia invizibilă
dintre doua infinituri
strângand în plasa ţesută de vreme
rămăşite de cer
presar haotic
frânturi de amintiri
pe nostalgia zilei trecute
picurând pe câmpiile albastru-pastel din vise
nori cu trupuri de sunete
ştii?
atunci înfloresc visând la tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu