Nu mă întrebați de ce

îmi car iernile după mine

îmi car gândurile pline de păcate

îmi car dorințele bătute cu pietre

îmi car neputințele agățate de renunțări

îmi car anii și iubirile în suflet

îmi car trupul precum o cruce

aici în spate

o durere între umeri

mă apasă la fiecare respirație

acum nu o mai simt!

oare de ce astăzi văd în roz?

când liniștea-mi zboară prea jos

fără să-și ridice aripile spre cer

pentru că astăzi am lumină în inimă

nu mă întrebați de ce

sunt fericită!

așa pur și simplu

îmi mângâi literele albastre din gânduri

ele îmi dansează fericite

pe albul zăpezii

ele nu plâng

își scriu poveștile neterminate

astăzi am soarele în priviri

nu mă întrebați de ce

așa pur și simplu

astăzi parcă trăiesc

chiar am respirat puțină iubire

amestecată cu aromă de cafea

și muzică de Vivaldi

sub cuvintele nescrise

sub vorbele nespuse

am crezut

în păsările cu trup de lumină

ce mi-au zburat prin vene

croindu-și drum printre sinaspse

alungându-mă pe drumul întoarcerii în mine...