primăvara
învelită-n
mantii de ceţuri
culese
din albia fluviului bătrân
păşeste
incognito
pe
frânghii împletite
din
coame de inorogi
blestemaţi
să poarte
aripi
rupte
din
albul incert al zăpezilor
aleargă
zorită
de verdele anotimpurilor
pe
poteci de lumină
să
moşească
copacii
ce-şi nasc frunzele
în
prelungiri de muguri neîncepuţi
de
roua dimineţii
dărâmă
garduri
de
sârmă ghimpată
scoţând
spinii exaltaţi
de sub
catedrale în ruină
încurajează
magnolii timide
să-şi
dezvirgineze bobocii
indecent
şi dureros
dezgolindu-se
soarelui la nesfârşit
peste
dealuri
aromele
zilei se amestecă
în
culori nebune
după
sărutul petalelor
ce
îmbracă natura
în
mătăsuri foşnitoare
pictate
de emoţia reînnoiri...
