astăzi
am devenit mai înţelept
după
lecţii repetate
servite
elegant de viaţă
am
învăţat câte ceva,
am
cântat
pe
note înalte
cântecul
neterminat
al
unei balade de doi bani...
gândul
a făcut popas o clipă
răsfoind
selectiv printre amintiri
a
triat neîncetat
cu
o grijă infinită
ce
a fost bine,
ce
a fost rău.
din
culise
am
pus cap la cap întâmplările.
personaje
jalnic de triste,
desprinse
dintr-un act
al
unei piese de teatru,
mult
prea banale
îşi
jucau rolul vieţii lor,
la
sfârşit
păreau
nişte bieţi saltimbaci
ce
înotau obosiţi şi-mpovăraţi
prin
meandre de destin
am ascuns visele
în sertarul invizibil
al
timpului
mi-am fracturat memoria
în mii de aşchii
să nu aud
cuvintele ce-mi latră a
pustiu
mi-am indus un somn adânc
din care sper să mă
întorc
mai puternic
mai bun
mai frumos
cu faţa la lumină
cu spatele la întuneric
aş vrea să mă
regăsesc
pe drumul de întoarcere
în mine
poate atunci
renăscând din seminţele
frumuseţii
îmi va înmuguri albul
absolut în suflet
să nu mai las
întunericul
să presare pe alei
neliniştea,
îndoiala şi urâtul din oameni.
să nu mai fac
din gândurile aruncate
la
gunoi
poezii
de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu