buzele tale
s-au oprit deasupra inimii mele...
crezi că pot uita?
sufletul tău a picurat poeme
în simfonii transparente
aducând primaveri...
crezi ca nu le-am auzit?
umbra degetului tău
mi-a pictat
petale de nufar pe umăr...
crezi ca nu le-am simţit parfumul?
cu palmele tale ai sculptat
mamura rece a trupului meu
poate nu ştii...a prins viaţă!
flori de cireş ai presărat
pe urma paşilor mei
crezi că nu am vazut?
ochii tăi au lunecat
în note suave pe piele
le-am îngânat cântul...
crezi că nu mi-a plăcut?
acum pot doar....
crezi că nu mi-a plăcut?
acum pot doar....
să adun clipele în care te-am iubit,
exaltând infinitatea timpului
cu magia lor
dar...
nu mai vreau să văd
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu