ENIGMA

Timpul sihastru mă alintă

cu aripi de iţe destrămate din noi

ochiul minţii, incolor şi neutru

sparge corola nepătrunselor taine,

molatec şi asbsent descifrează

mister fluid, germinat în universul uman...

răstignit pe altarul nud al vieţii

şopteşte chemare...

incantaţie dintr-un ritual teluric,

rămasiţă de zi, camaşă nopţii

înfăşoară enigmatic ..

cu fuior opac de raze

suflet chinuit...

te cuprinde în braţe

furtuna din mine

val de foc...ce sărută ţărmul

închid în clepsidra vremii

tainice vise, ucise...cu sânge rece....