ENIGMA

Timpul sihastru mă alintă

cu aripi de iţe destrămate din noi

ochiul minţii, incolor şi neutru

sparge corola nepătrunselor taine,

molatec şi asbsent descifrează

mister fluid, germinat în universul uman...

răstignit pe altarul nud al vieţii

şopteşte chemare...

incantaţie dintr-un ritual teluric,

rămasiţă de zi, camaşă nopţii

înfăşoară enigmatic ..

cu fuior opac de raze

suflet chinuit...

te cuprinde în braţe

furtuna din mine

val de foc...ce sărută ţărmul

închid în clepsidra vremii

tainice vise, ucise...cu sânge rece....

REFLEXIA IMAGINATIEI

Mă chemi în gând, 
adunând reflexia chipului meu
din cioburi de oglinzi împietrite...
culegi din albul zăpezilor,
mii de şoapte brodate pe franjuri de suflet...
zugrăveşti ape line
în ochii-pădure
căutând noaptea
care îşi leapadă haina
tivită de nelinişti
presărâd pe umbra trupului meu,
petale de cer înlăcrimat...

Rostogoleşti perle fierbinţi de amintiri
peste trecut...
încărcate cu rebelă amăgire,
de iubire furată...
cânţi în surdină,
atingere de metal încins
ca focul viu din sufletul tău...
viscolit cu doruri în derivă...

Zbor confuz prin
labirintul viselor albastre
ţesând pe aripi de gând
roiuri de fluturi
pudraţi cu rafale vânt solar,
îmi îmbrac sufletul cu flori de Nu-mă-uita
în părul despletit,
îmi prind ghirlande din flori de mac...
sorbind din vase aurite
tainice dorinţe neîmplinite
 
În marea de nisip a clipelor deşarte,
viitorul se transformă în trecut,
ajungând  cândva...
pe tărâmurile uitate de timp undeva...
undeva, cândva...
şoaptă enigmatică
lăcrimează pe tâmpla zorilor târzii
în ceasurile osândite de vreme
chemare de iubire...

IMPERTINENTA

În jocul perfid,
Timpul să se-ntoarcă, mai uită,
Ceasul ticaie, tic…tac… mereu
Sticlă tulbure şi mată, ascunde
Prezentul? Trecut –viitor?
Grabnic sfârşeste,
Nimic nou, nici o schimbare,
Infatuat stârneşte iubirea,
Să fii tristă si oarbă?
Ce-ţi scrie în soartă?
Doar tu să iubeşti…
Focul intens al păsării rare,
Simţind ca al tău e intregul univers?
Masculul cu faţă de crai,
Sedus de o nouă căutare…
Vanitatea iţi umple clepsidra
De fructe zemoase, ispititoare
Imaginându-ţi iubirea
Un nimic…fară valoare?
Rebut sentimental şi desuet
Ticluite, iluzii îţi dăruie,
Vorbe dulci, sforăitoare
Armăsar în pas de voie
Admiratoare…iepe
Venerează, admiră galop în buiestru,
Gândesc, visând,
Împerecheri ecvestre.....

TAINA...

frunze ingalbenite de dor

cad usor pe umarul gandului...

pasari ratacite in abis

plutesc confuz in albastrul infinit.....

galopul vietii, pustiu,

trece peste anotimpuri uitate

troienind suflete cu deziluzii amare

ochii umezi,

scaldati

in vise mute,

spun povesti nerostite...

secrete prizoniere

in lanturi de teama

patrund umbre de gand,

tesand ispite otravitoare

lasa zorile sa nasca
pacate nespuse....

amintiri marunte  
recompun stingher

chipul iubirii

inchizandu-l pe veci

in labirintul inimii

GANDURI TERNE

Cad zăpezi sarcastice de gânduri

adunate noian

peste fiinţa noastră...

Vuiet surd de neputinţă

se izbeşte ca un talaz îngheţat

de ţărmul erodat al vieţii ...

Reci şoapte decrepite alunecă

pe cărările împotmolite ale cugetului...

Păsări negre ciugulesc seminţele urii

presărate cu "inocenţă" de cei diabolici...

Iubiri uitate şi deşănţate

zâmbesc cu gura strâmbă, privind în gol

pe geamul cav al sufletului,

agonizând în trădare şi indiferentă...

Feţe schimonosite de încremenirea timpului,

rânjesc hidoase spre soarele cu dinţi…..

Nepăsători şi terni

ţinem în căuşul palmelor

roata destinului necruţător

care indiferent şi cinic sfârşeşte

în arderi de trăiri inutile...

Tristeţi despletite în bătaia asprimii vieţii

desenează pe amprenta timpului

holograme ale amintirilor uitate …

SUFLET BUN

Tu suflet bun, rupt din astral
Trimite-mi raze de lumina,
Sa-mi faca inima sfant gral
Si ziua sa-mi fie mereu senina!

Un pic, din prea putin, acum,
Sa pot sa-mi regasesc trairea,
Ce-am pierdut plecand la drum
Zadarnic cautand iubirea. 

Striga mut si rece asfintitul,

Durerea mea fara sfarsit.

Tot vrand s-atinga infinitul,

Sufletu-mi trist a obosit.

Speram c-am sa primesc odata 
Acele dulci cuvinte,
Sa-mi ajunga viata toata,
Sa mi le-aduc aminte.

Sa-mi fie versul un balsam
Pe inima mea ranita ,
Si-n gand, si-n vis sa cred ca am,
Iubirea atat de mult dorita .

Dar nimic din aceastea nu vor fi
Durere si tristete, atata pot alege,
Doar ele o vreme m-or insoti
Si numai tu ma vei intelege!

De-aceea trimite-mi stele-n zbor, 
Sa-mi lumineza gandul cu puterea lor,
Sa-mi presari in viselele din noapte,
Trairi, ganduri si dulci soapte...

RUGA

 Învăţă-mă din nou cum e iubirea-nmiresmată
Şi sufletul să-mi vindec de răni adînci de altădată,
Sa nu mai sufăr, purtînd cruntă pecete pe nedrept,

Învaţă-mă sa fiu femeia cea dorită, să mă accept

Învaţa-mă sa fiu aprigă, precum e vântul,
Să ştiu, să pot…ca tine stapîni mereu cuvântul...
Să fiu o stâncă, cînd viaţa mă izbeşte-n faţă,
Învaţa-mă….sa fiu din nou necucerită fortăreaţă.

Învaţă-mă să-mi rîdă ochii, blestemul de dezleagă
Iubind, să cuceresc călătorind o galaxie-ntreagă,
Să nu mai stau înegurată, privirea să-mi fie vie,
Învaţă-mă să brodez în suflet flori, să-ţi dărui ţie.

Învaţă-mă să cred în tine, iubire pură, înălţătoare,
Să ajung visînd...pe alt tarîm de basm, la tine soare,
Să port mereu în inimă, frumoasă, dulce primavară,
Învaţă-mă să fiu privirea clară din ochi de caprioară.

Si te mai rog…învaţă-mă cum să renasc eu din cenuşă
Să reclădesc altar de fericire, să scutur ce mă-năbuşă,
Învată-mă maestre…iubirea ce am dorit, demult visată
Învaţă-mă…eu îţi promit, iubirea veşnică…şi-adevarată

AS VREA SA VAD!

Aş vrea să văd cum dormi,

Cufundat adânc între abis si nori,

Să văd cum mâna peste frunte-o treci,

Alungându-ţi din minte gândurile terne şi reci.

Poate surprind o clipa, şăgalnic cum zâmbeşti,

Gândindu-te în vis la lucruri nebuneşti,

Cu o mişcare lină, c-aripa unui fluture de satin,

Am să te-ating în taina, să aud dulce suspin.

Şi dintr-a ta necontenită frământare,

Între vis, somn şi-abandonare

Zări-voi poate o sclipire a ochilor ca de smarald,

O clipă să mă-nbăt de nemurire, si-n fericire să mă scald.

Am să te-mbratişez cu inima si gândul,

Când pe tărâmuri efemere, în vis tu poposesti,

Am sa fiu corola serafica ce-o bate vantul,

De-o fi, în inima ta să mă primeşti.

Am să te veghez întruna până-n zori,

Când fiinta o să ţi se innunde cu triluri de privighetori,

Si voi pleca uşor aşa cum am venit,

Pe-o rază de lumină, spre albastrul infinit.

 

STELARA

Printre vechile ogive, bate vântu-incetişor,
Colb de stele se stârneste, şi se-nalţă sus spre cer
Reci comete trec prin cosmos, învăluite-n greu mister,
Şi-orbitează pret de-o clipa lângă soarele arzător,


Perseidă efemeră, taina dorinţelor puse,
Rătăceşti pierdută-n spaţiu, după visele apuse.
Şi te mistui în uitare, roi de pulberi reci, stelare,
Armonia s-o cuprinzi în crâmpeie de visare!


Din neanturi nepătrunse de vreun gând de muritor,
Universul se transforma infinit si uimitor,
Energii incandescente, jerbe vii de magmă rară

Plăsmuiesc cu mare trudă armonia planetară,

 

VINO !

Vino iubite!...la locul doar de noi ştiut,

Mi-e tare dor de tine şi vreau să te sărut.

Să stăm întinşi în iarbă şi să privim spre cer,

S-aflam noi revelaţii despre ce-i pur si efemer

Vino iubite... în poiana magică din crâng!

Să-neauzim gândurile terne, în neant cum se frâng,

Cu ochii să desprindem pasări albastre din nori,

Să numărăm în noapte aştrii prin spatiu calatori

Vino iubite în vis! ...pe dealurile cu livezi,

Să privim păstorii, cum îşi mână ale lor cirezi,

Să auzim în aer cum mugurii de flori pocnesc,

Duios să mă ţii în braţe,eu sa-ti spun cat te iubesc!

Vino iubite!...te-aştept doar pe tine în gând,

Să-mi spui vorbe frumoase cu glasu-ţi murmurand, 

Cu buze moi pe tampla sa simti trairi pulsand,

Miraj celest de fericire, sa-mi curga-n trup vibrand. 

 

BALADA TRISTA

Incerc sa visez cu ochii deschisi,
Sa zbor prin infinitul cerului albastru,
Neatingand deloc pamantul,
Vad aripi volatile de cocori, 
sapand adanc suspine pe razoare de nori,
Strang raze despletite din curcubeul multicolor,
Sa cern in sunetul lin de violine, petale de roua peste noi
Sa chem luna cu sclipiri de argint,
Sa arunce voal de stele peste vise,
Sa alunec prin gandurile-ti cu pas de catifea,
Brodand cu fir din lacrimi taina iubirii....
Sa caut haotic destinul neinduplecat ,
Ce daltuieste neobosit in inimi, aspre dureri
Imi strig dorurile viscolite cu flori de cires amar, in clipa de agonie
Frenetica iubire, 
o nebunie se naste din visele-nrobite de dorinta,
Convoi de vise din noptile impietrite fara luna,
Se oglindesc obraznic in ochiul enigmaticului corb
Balada trista canta, suspina aprioric EU-ul meu...
Mi-ai spus doar atat:”imi place sufletul tau frumos !”
Lacrimi mi-au curs pe obraz!
In linistea sihastra a fiintei mele,
pictez  pe panza vietii gandurile ravasite,
Apoi te-am visat pe tine suflet pribeag,
Tu vesnic ratacitor prin lumi pierdute,
Vraci al durerii mute, risipite-n noi...
O ce minune!...deci pot fi si cuvinte sublime.....
Ce nimeni.. demult tare...asa ceva nu-mi mai spune!
Aurore boreale infloresc in inima,
Cernute prin iarna suferintei mele inutile....
Spiritu-mi rastignit pentru iubire moarta,
Coroana spini arunca pe trairi demult uitate,
Mor cate putin in fiecare zi de nepasarea lumii cea ingrate....
Pe drumuri zdrentuite ratacesc ca o nomada,
obosita de doruri neimplinite......
As vrea sa indraznesc din nou si sa invii...
Imi este frica  in visul meu de-atata singuratate..
acum te intreb...
daca te-as aduce-n el...ai sa vii ?

FEMEIA DIN VISUL TAU....

Ninge marunt cu flori de tei
Peste iubiri uitate de tine,
Ninge cu roiuri de tristeti amare,
Ratacind printre ganduri reci de mine...
Perle de vis ascunzi in nisipuri aurii
Adormind printre nori cu ganduri de ea,
In cristale de scoici sidefii iti prefaci glasul,
Nemarginirea o canti cu ingerii noptii
Zidind in abis iubiri neimplinte...
Prin lacrimi de ploi albastre
Duioase sunete de lira,
Cheama tacut si enigmatic,
Razele luceafarului de-argint.
Te-aud confuz prin soapte de vant,
Trimitand in colturi de cer
Ganduri navalnice de dor,
Pescarusii iti ingana strident chemarea,
Ea iti asculta dorinta...
Din spuma alba de marii, se preface-n femeie....
Cu parul de valurite ape, curgandu-i pa-n' la calcaie,
Cu ochi de-ntuneric si buze rosii coapte
Cu trup de nimfa, cu fine coapse,
Marmura dăltuită cu penite de poeti
Hlamida din nuferi imprastie prin noapte,
Miros sarat de valuri straneste-n sus spre cer
Cu bratele-i de alge misterios te-nconjoara
Serafica fantasma ce inima iti infioara,
Miraj de nemurire in tine curge-ncet,
Iubirea te-ameteste si te ridica-n inalturi...
Azurul din adancuri iti reflecta privirea
In freamat pelagic se rasfrange marea
Talaz de sperante se ridica catre mal...
Nereida nascuta din spuma de mare 
ai facut ca visul sa nu mai fie banal........