32

păşim de ceva vreme unul în celălalt

atent să nu ne încurcăm paşii în dezamăgiri

inima mea te-a purtat mereu

prin anotimpuri fără sfârşit

ce mi-au încolţit flori de măr

adânc sub tâmplă

gândul meu ţi-a înşirat

vorbe pe care nu le-ai auzit

dar ţi-au intrat fără voie în suflet

făcând dragoste cu tine

am iubit tăcerile tale

m-au copleşit într-un fel anume

îmi lăsai urme sub piele

ca un fior blând

de aceea

ai rămas mereu acolo în mine

iubindu-mă tandru pe dinăuntru

în felul tău, tăcut

ca o cădere domoală

acolo putem să-ţi vorbesc

să te ascult

să te iubesc în linişte

păşind mereu unul în celălalt

într-o armonie delicios de dulce

până moartea ne va despărţi