chiar dacă
ai rămas o dulce înşiruire de
cuvinte
înfăşurată strâns în jurul inimii
dorinţele încă
muşcă adânc
din coapsa
întunecată a nopţii
scrijelind amintiri
în carnea vie
încerc să scriu poeme
născute din tavaliul timpului trecut
neatinse de nici un gând de iubire
să las primăvara
ce va să vie
să-mi curgă lin prin gânduri
încolţindu-mi adânc sub piele
flori de iasomie
să elibereze demonii
ce curg ascunşi prin sânge
să las îngerii să-mi zboare din
suflet
prin păduri de albastru
cu rădăcini înfipte în pagini
scrise cu poveşti fără sfârşit
să las
să-mi înflorească sub pleoapă
seminţele ploii
rupte din drumul întoarcerii în
mine...
