am tăiat
nodul gordian al gândurilor
cu logica neaşteptată
a răspunsurilor de pe buzele tale
am tremurat de aşteptare
strângând în pumn
revelaţia unui nou început
de aceea mi-am ascuns sufletul
după duna de nisip a nepăsării
să nu pot vedea dincolo de aparenţe
să nu pot simţi
cînd aripa tăcerii
înfăşurată în ultima filă de
jurnal
mi-a smuls dintr-un
trecut absurd
bucăţile de inima ce-au rămas la
tine
multă vreme după un asfinţit
atins de notele unui cântec neterminat
atunci
am aruncat masca ce-o purtam uneori
am redevenit eu
am ţipat însetată
de fărâma de libertate
ce mi-o puteam permite
în clipele de singurătate
retezând tot ce mai simţeam
am plutit într-un zbor fără aripi
spre realitate
de aceea
sunt doar un supravieţuitor stingher
al trăirilor mele...
