în
nopţi aurii de octombrie
tapetate
cu foşnet de frunze ruginii
cuvinte
nerostite
suspendate
pe raze de lumină
adună
roiuri de fluturi albi
ameţiţi
de dansul durerilor ascunse-n noi...
alintând luna cu
lacrimile orelor de iubire
umbre
din trecut abandonate la zidul tăcerii
se estompează la
graniţa invizibilă
dintre vis şi realitate
atunci te-am regăsit
agăţaţ fară speranţă
de ramura unui gând singuratic
luând ce-a mai rămas din mare
colorai liniştea nopţii în sunete marine.
zăpezi parfumate în mov îţi cădeau
în suflet
uitând pentru o clipă
muşcătura nemiloasă a
trădării
numărai avid
secundele de
iubire ce păreau infinite
înţelegând că îngerii
sunt păsări albastre cu aripi de cer
care picură fericirea în noi
sub formă de vise deghizate în dorinţe
....
Mariana Bilic 08.10.2013
