GARA CU FLUTURI

la ţărmul uitat de vreme

unde marea îşi plânge nisipul din ochi

clepsidra vremii
se sparge-n mii de clipe albastre

sărutând cerul pe linia orizontului

cu umbre de gând ce-au trecut

peste amurgul întunecat de ani...

într-un sens giratoriu prăbuşit
în marea  întrebarilor fără răspunsuri
statui cu aripi fierbinţi de cer

mătură pământul cu ploi de fluturi albi

scăpaţi dintr-un tren al vieţii
tras pe o linie moartă

transformă iluzia păsării phoenix

în ţipăt vinovat de prea multă iubire

renăscut din propria cenuşă
zămislind
geneza unui anotimp de primăveri imaginare
ancorate în gara unui vis pierdut...

   

cu Mihaita Talpalaru