pe drumul vieţii obosit de ani
mătură pământul cu aripi de cer
estompând umbra dăltuită de patimi şi deşărtăciuni...
timpul ţinut prizonier în memoria clipei
planifică riguros şi implacabil destine
intersectându-le sinuos
în marea extragere de la loteria vieţii...
suflete chinuite
prinse inexplicabil în statui de granit
intră în dansul asincron de ideologii erodate
percutând mişcarea de rotaţie a gândirii raţionale
spulberă în aşchii atemporale
relativitatea timpului...
prevăzută în manuscrisul cu bune intenţii
destoinicia vremii
vindecă discret şi-n tăcere absolută
răni lăsate de spinii realităţii
în tălpile bucuriilor desculţe
amintiri decolorate de abstinenţa timpului
declarate fictive
se întorc sporadic şi neaşteptat în noi
demonstrând a mia oara
zădărnicia clipei de fericire
reflexia imaginatie 16.07.2013
