IMPERTINENTA

În jocul perfid,
Timpul să se-ntoarcă, mai uită,
Ceasul ticaie, tic…tac… mereu
Sticlă tulbure şi mată, ascunde
Prezentul? Trecut –viitor?
Grabnic sfârşeste,
Nimic nou, nici o schimbare,
Infatuat stârneşte iubirea,
Să fii tristă si oarbă?
Ce-ţi scrie în soartă?
Doar tu să iubeşti…
Focul intens al păsării rare,
Simţind ca al tău e intregul univers?
Masculul cu faţă de crai,
Sedus de o nouă căutare…
Vanitatea iţi umple clepsidra
De fructe zemoase, ispititoare
Imaginându-ţi iubirea
Un nimic…fară valoare?
Rebut sentimental şi desuet
Ticluite, iluzii îţi dăruie,
Vorbe dulci, sforăitoare
Armăsar în pas de voie
Admiratoare…iepe
Venerează, admiră galop în buiestru,
Gândesc, visând,
Împerecheri ecvestre.....

TAINA...

frunze ingalbenite de dor

cad usor pe umarul gandului...

pasari ratacite in abis

plutesc confuz in albastrul infinit.....

galopul vietii, pustiu,

trece peste anotimpuri uitate

troienind suflete cu deziluzii amare

ochii umezi,

scaldati

in vise mute,

spun povesti nerostite...

secrete prizoniere

in lanturi de teama

patrund umbre de gand,

tesand ispite otravitoare

lasa zorile sa nasca
pacate nespuse....

amintiri marunte  
recompun stingher

chipul iubirii

inchizandu-l pe veci

in labirintul inimii