Cad
zăpezi sarcastice de gânduri
adunate
noian
peste
fiinţa noastră...
Vuiet
surd de neputinţă
se
izbeşte ca un talaz îngheţat
de
ţărmul erodat al vieţii ...
Reci
şoapte decrepite alunecă
pe
cărările împotmolite ale cugetului...
Păsări
negre ciugulesc seminţele urii
presărate
cu "inocenţă" de cei diabolici...
Iubiri
uitate şi deşănţate
zâmbesc
cu gura strâmbă, privind în gol
pe
geamul cav al sufletului,
agonizând
în trădare şi indiferentă...
Feţe
schimonosite de încremenirea timpului,
rânjesc
hidoase spre soarele cu dinţi…..
Nepăsători
şi terni
ţinem
în căuşul palmelor
roata
destinului necruţător
care
indiferent şi cinic sfârşeşte
în
arderi de trăiri inutile...
Tristeţi
despletite în bătaia asprimii vieţii
desenează
pe amprenta timpului
holograme
ale amintirilor uitate …
